e liniştea asta interioară care mă nelinişteşte, agitaţia cotidiană, cu toate că întotdeauna m-a urmărit umbra clipei dinaintea furtunii…iar momentul în sine m-a intrigat…soarele e, uneori, prea plin şi egoist, noi suntem, uneori, prea goi şi ipocriţi. privirea dimineţii lipsită de ceaţă, albastrul venelor impecabil conservate sub transperantul pielii sidefii, ura prin care nimic nu [...]









Recent Comments