el alergă câteva ture prin parc.atunci o văzu.soarele dispăru pentru o clipă.şi asta fără exagerare.

s-au întâlnit în cantină. s-a aşezat la masa ei. şi-au vorbit…

el: nu mai ajung acasă.
ea: ok. mai eşti aici? mai eşti încă aici?
el: bineînţeles. unde altundeva să fiu?
ea: am o dragoste de care trebuie să uit. de ce te uiţi aşa la mine?
el: fiindcă vreau să te văd mereu. vreau să mănânc ceva ca lumea
ea: oricum eşti prea gras.
el: tu ai picioare frumoase.
ea: ale tale sunt bătrâne şi pline de pete. “why doesn’t it work?”.
el: n-am devenit încă atât de pervers
ea: eşti homo? eşti chiar atât de homo, încât să citeşti reviste pentru femei? sau poate nu îţi mai plac. facem baie într-un vulcan şi nu murim. de ce?
el: pentru că îl sorb până la fund.
(ea: nu prea ştie să fută, dar îl învăţ eu.)
el: ce-i măgăria asta? dacă nu-ţi sunt de ajuns, plec.
ea: tatăl meu ne-a părăsit pe mine şi pe mama când aveam zece ani. era atât de puternic… nu vreau să-mi mai fie frică. îl caut în fiecare bărbat şi nu pot să-l găsesc. tu nu eşti ca el, dar nu e vina ta.

un an după ce plecă, s-a reîntors. ea a dat jos fotografiile cu alţi bărbaţi şi a agăţat-o pe a lui.

ea: te-am aşteptat. ştiam că te vei întoarce, eu am greşit. hai să o luăm de la capăt. poate că legătura noastră a fost prea intensă. am fost cu alţi bărbaţi şi m-au plictisit. acum sunt singură de câtva timp.

trecu pe lângă ea şi rânji

el: eu nu fac aceeaşi greşeală de două ori.

avea membrul sculat.

ea: lasă-mi timp. trebuie să învăţ să trăiesc cu un om. n-am reuşit asta niciodată cu nimeni. n-am fost cu nimeni atât de mult împreună cât am fost cu tine. n-am fost cu nimeni atât de mult împreună…
el: am fost patru luni împreună.
ea: da, aşa e.
el: hai să plecăm de-aici. acolo unde am fost eu e cald. acolo şi marea îţi va mângâia trupul. acolo vom putea trăi împreună.
ea: ce să fac acolo? eu aici trăiesc.
el: ne căsătorim? ştiu ce-i de făcut: merg la tine şi fac ceva de mâncare, iar în noaptea asta facem un copil! aveţi ceva împotriva extenuării?
ea: nu mai simt nimic. a fost o greşeală. iubesc un bărbat pe care nu-l cunoşti şi care nu mă iubeşte. asta de câţiva ani. îmi pare rău. acum ar fi mai bine să pleci. am încercat să ascund acest lucru, dar nu pot să-l uit. e mereu în mine.
el: bine. dacă vrei şi eu pot să trăiesc cu tine fără să mă iubeşti. putem să mai facem o dată dragoste?
ea: nu cred. dar încearcă să mă suni. ştiu că nu sunt normală, dar nici tu nu eşti. dacă mă iubeşti, ai să-nţelegi. ar fi putut să meargă între noi. am avut momente frumoase. tu eşti doar o imagine pe care încerci să o imiţi. ai nevoie de un al doilea chip care să te lumineze. dar trebuie să înveţi să trăieşti şi pe întuneric.

planeta se stinsese.

ce e mai deprimant dintre/printre/intre alte chestii deprimante e starea in care te gasesti cand realizezi ca nu ai fost niciodata … niciodata … pe primul loc pentru nimic si nimeni, iar atunci cand ai atins rangul, nu a fost din voia/vina/cauza ta sau nu ai crezut ca se merita;

oricat ar fi de greu de crezut … Disco Pigs nu se compara cu Tideland, sub nicio forma, asta pentru ca unul e Irish ja si celalalt e American “dreamish” [way of being], in schimb, chiar mi-a placut Gigantic si m-a cam intrigat (500) Days of Summer , in timp ce lectura mea inca stationeaza la Teoria norilor si toate calculele matematice carora nu le agat substratul … filolog din nascare, cu toate testele de 2,50 semnate … de mine: in fond, pentru ce sa-mi necajesc parintii?

… pai, nu prea … acum ma pregatesc cum se cade pentru noua numaratoare, ce-i drept nu-s boboc … pardon, nu MAI sunt, cel putin nu in stagiu universitar, atunci cand te gasesti ca fiind singurul pom din livada, nu mai numeri pasarile de noapte, obosesti usor si visezi exotic o salcie planga[nemuri]toare; eh .. ce ti-e si cu arbustii, niciodata nu-i percepi destul de multumiti.

melcul a calcat stramb, trebuie sa-l duc la ciubotar, [cu]cuiele din slap nu-s sanatoase.

iar celor care citesc ce scriu … cand scriu mai rar … asta e pentru voi .. [intre paranteze]

cachou, fauve, magenta, ocru rosu sau galben,

in toate se transforma …

vantul are culoarea ultimului rasarit de vara, cel

in care iti spui ca toamna care incepe va fi cea mai fermecatoare toamna

traita vreodata, ca sfarsitul nu e decat premisa urmatorului capitol …

vantul ia forme si fete … vantul nu se trezeste la fel

in fiecare zi, deci nu arata la fel in fiecare zi ..

… azi am vazut galben ca de pui …

and if you liked it, here’s another one:

and another one:

magnifique!

01:26:27,980 –> 01:26:30,619
I’m not ashamed to talk frankly.

01:26:32,540 –> 01:26:34,735
I thought that’s one thing
you liked about me.

01:26:36,100 –> 01:26:37,738
My openness.

01:26:41,660 –> 01:26:44,940
Imagining you could no longer love me
is far worse for me

01:26:44,975 –> 01:26:48,649
than what you call the rules
I set for myself.

01:26:50,580 –> 01:26:54,175
I know we’re two people,

01:26:54,220 –> 01:26:57,849
and so like anyone,
we could be together.

01:26:58,980 –> 01:27:00,333
But for how long?

01:27:02,740 –> 01:27:05,780
If we’re two ordinary people
how long will our love last?

01:27:05,815 –> 01:27:10,251
Eternal love doesn’t exist,
not even in books.

01:27:14,540 –> 01:27:16,829
So loving means for a finite time.

01:27:19,660 –> 01:27:20,945
There’d be no miracle for us,

01:27:20,980 –> 01:27:24,973
we’re no different to anyone else.

01:27:36,820 –> 01:27:38,731
If I give myself to you, you’ll go off.

01:27:42,780 –> 01:27:45,499
You don’t trust me much, then.

01:27:47,460 –> 01:27:49,371
I’m not a fool.

Ultima scrisoare

uite-ma, making stupid plans for the coming stupid days; de parca nu    as fi inconjurata de multimea asta de oameni, acum imi  mai epuizez privirea si cu un post; cat de trist trebuie sa fie sa nu ai cu cine vorbi, sa nu poti destainui nimanui secreul care te roade si nu-ti lasa secunda de oftat. Ciudat si cu blogurile astea, ca te citeste vizitatorul care nu te cunoaste si-ti pune eticheta, cand tu de fapt, ai o fire atat de complexa si creativa de Rabelais [sau Monet?!] pe care insa o ascunzi bine ca sa nu te scoata din triunghiul emblematic.

vorbe, mesiu, vorbe!

nu am nimic important de comunicat, sper doar sa nu mor precum “Michelle” Jackson fara testament, asa subit [dar planuit]; as vrea sa ma decid si indecid de mai multe ori inainte de a sti cui las toate cutiile cu amintiri [si hell knows, sunt multe], pietrele preluate de prin colturile de lume pe unde am poposit pe timp frumos cu soare zambitor si florile uscate, dar mai ales cartile; si in ciuda faptului ca am max. 5 persoane care ma iubesc [ce mai e si iubirea?] si care ar putea avea grija de “mostenire”, stiu k intr-un final my remains vor sfarsi prafuite intr-un pod sau beci, prin lazi de lemn de coaja de ou; nu, ele trebuie “ingrijite”, imbalsamate, hidratate cu un praf fin aproape invizibil de mici atentii; dupa cum spune quizz-ul: u don’t wanna end up all alone!

sarutati curcubee si mancati fluturi, infloriti ochii incetosati dimineata, luati roua in causul palmei  sa va imbalsamati memoria si cel mai important: nu uitati sa deschideti geamul cand “mosul” nu s-a risipit inca de pe gene.

o saptamana colorata va doresc!

can someone tell me if it is so bad to be mad about you?

Stiu ca [aparent] nu va intereseaza acest top … mie mi-ar fi fost de mare folos acum vreo 4-5 ani cand, aflandu-ma in cautarea unor romane mai “siropoase”, faceam lectura ultimelor pagini ale unor carti cu titluri cat mai incitante si, pe cat posibil, cu coperte frumos colorate; acum e cam tarziu [pentru mine] cu toate ca, de multe ori, simt nevoia psihica de a ma delecta cu drama autentic coplesitoare.

p.s.: stiu ca aveti nevoie de zoom, chiar daca [unii dintre voi] stati foarte bine cu vederea, pentru asta e de mare ajutor + – ul din top-ul paginii.

pupici!