of the world.

si in sfarsit am prins o zi doar pentru mine! n-am facut mare lucru din ea, dar parul mi-e zulufi acum, iar unghiile miros a oja proaspat smaltuita. ma gandeam sa folosesc si celalalt plic de nuantator Gangsta Red, dar am zis sa-l pastrez pentru mai incolo, poate, poate, iese la iveala blonzimea si-mi mai aduc aminte ce am fost. oricum, nu ma starnea nimic sa scriu daca nu ascultam asta si nu-mi aduceam aminte imediat de astalalta. of! cand ascultam pentru prima oara piesa asta, eram innebunita dupa cutiile de dunhill cartonate maro, era prin 2007 si era august. si habar nu aveam ca nici n-o sa ma mai intorc asa des pe acolo si ca nici n-o sa mai vorbim asa des. era frumos, asa cum e si acum, doar ca in alte dimensiuni. acum poate voi mai avea, dar atunci niciodata.

si numai din cauza lor. ‘tu-le muma lor de melodii cu tot.

1-a zi before FITS

a fost bine. de maine incolo multa munca, putin somn, asta doar in mare. ca detaliile sunt cele mai picante. am avut o zi destul de agitata, intr-un final s-a terminat cu bine. nu sunt multe de povestit. ne-am intalnit, de dimineata, la obisnuita sedinta cu Ruxandra, dupa care am urcat cu Gina pana in Turnul Sfatului pentru niste prospaturi de poze si am inceput sa sun si sa tot sun, sa dau explicatii, sa ma prezint, sa nu uit sa inchei cu ‘Multumesc’ si tot asa.

da, o stare de bine.

astept cu nerabdare concediul, ca sa nu mai fiu presata de timp si sa trebuiasca sa calculez fiecare mic amanunt si ora la care se incadreaza. nu stiu daca am emotii sau daca sunt putin nelinistita din cauza ca incepe festivalul. si m-as linisti daca mi-as aduce aminte cum a fost in anii trecuti in perioada asta. stiu doar ca il astept si ca ma va gasi foarte schimbata.

Pe maine!

a 2-a zi before FITS

azi am cunoscut-o pe Aya, pe seama careia am facut o glumita .. in romana, bineinteles, nu era cu rea intentie, dar ne-am amuzat; la intrebarea Florentinei cum i se pare, pana acum, Sibiul, ea a raspuns ca ‘here is free dog’, dupa indelungi cugetari, ne-am dat seama ca era vorba de cainii care patruleaza zi si noapte pe Balcescu si nu numai, problema arhi cunoscuta; si, continua Aya, la ei nu vezi asa ceva, iar continuarea mea a fost:  “nu, pentru ca ii mancati!” Serios ca nu a fost din rautate! Dar Gina s-a ‘foarte’ amuzat. Azi m-am cam plimbat dupa poze cu locatii si intrebari cu raspunsuri, nu mi-a prins rau, a fost antrenant, iar cele doar 4 ore de somn s-au dovedit a fi chiar mai mult decat suficient pentru a ma tine activa aaall day loong, asta daca nu vorbim de cele 8 ore la lucru. curat murdar ca m-am cam saturat sa imi dea Moldovan lectii despre cum sa fii la locul de munca. nervi irositi aiurea.

trebuie sa aduc aminte de Florentina, care chiar daca pare putin mai ‘prea’ tinerica – poate e doar parerea mea, s-a dovedit a fi foarte utila si a facut multe interviuri pentru tema de azi. o bila alba pentru Florentina! un lucru care imi place foarte mult la sedintele astea de la Amber, e ca discutam orice si ca, intr-un fel, parca nu conteaza doar festivalul, dar si legaturile care se creeaza intre noi de la o sedinta la alta.

pot spune ca am avut o zi plina, pentru ca dupa toata miscarea pe care am facut-o in cautare de locatii, am avut timp sa-i pregatesc lu’ Vladu‘ un mic-dejun gustos si sa ajung in statia de autobuz la timp. sa speram ca maine voi reusi sa fiu la fel de practica, pentru ca fac foietaj cu ciuperci!

Pe maine!

p.s.: azi au ridicat baietii de la tehnic niste ‘chestii’ in Piata Mare. din cate am vazut, e vorba de tot decorul si toate sculele de care au nevoie danezii de la Aktionstheater Pan.Optikum. pentru ca spectacolul lor – Transition-  incepe la 22.50 vineri, prima seara de festival, voi avea timp sa ajung de la lucru si sa ma minunez, cu gura cascata, de ce pot face unii. dupa care, o sa-mi usuc amarul cu muuultaaa bere la clubul festivalului. abia astept!

a 3-a zi before FITS.

ne-a pus Ruxandra să ţinem jurnal de festival, aşa că încep cu cea de-a 3-a zi before FITS.

Anul ăsta fac 4 ani de FITS,  de ‘relaţie’ strânsă, impulsivă şi sufocantă pe alocuri. De multe ori uit prin ce aventuri m-a purtat Domnul FITS şi din câte încurcături descurcate am tot intrat şi ieşit, aşa că mă uit la noii voluntari care, la urma urmelor, numai ei ştiu ce caută în festival .. sau nu. Mă uit la ei, mai ales la tinerii studenţi cu principii sau fără, cu planuri măreţe de răsturnări de situaţie sau nu şi îmi aduc aminte de mine. Nu neapărat cu melancolie sau cu regret de senil, dar cu mirare şi înţelegere, pentru că au ales, indiferent de cine sau ce i-a  convins să se alăture unei familii atât de numeroase, familia FITS.

în fine. Anul acesta, spre deosebire de ceilalţi ani, ştiu ce mă aşteaptă înainte şi puţin după terminarea fest-ului. Deja mi-s angajată, am alt statut pe scara socială şi mă gândesc cu groază la nopţile pe care le voi petrece la clubul festivalului şi sentimentul că niciodată nu voi mai dansa şi striga în gura mare orice-mi trece prin cap în timp ce afară plouă torenţial şi încă vreo câţiva nebuni stau încinşi în horă în curtea teatrului, uzi până la piele.  Abia când voi fi realizat, din nou, că este adevărat, îmi voi fi dat seama că nu-mi mai rămâne decât să aştept să îmbătrânesc. Poate că şi nervii parcurşi în 8 ore de lucru contribuie substanţial la pesimismul de azi, a 3-a zi before FITS. Clubul festivalului e bestial, chiar dacă plouă, chiar dacă nu. Anul trecut, de exemplu, am băut whiskey cu cola de la ’nea Cristi Enache şi mi-a făcut şi cu ochiul .. la clubul festivalului😛

La 18 ani de FITS şi alţi încă 4 … sarcina mea va fi de a intra în contact cu oamenii care se îmbulzesc şi se amuză şi se miră sau tresar la orice reacţie provocată de un sunet, un gest, un ‚orice’ ajunge la urechile, văzul, atingerea lor. Voi sta printre ei la momentele artistice de stradă şi îi voi trage de limbă într-un mod simpatic despre cum şi ce le-a plăcut, dacă prinde bine toată agitaţia care îşi face culcuş pe străzi şi pieţe în timpul festivalului de teatru. Şi aşa sper .. să mă aud la Radioooo, vreau să m-aud la Radiooo, s-aud-o ţară-ntreagă cine-s eeeeuuu!! Mda îmi fac ceva griji în legătură cu asta, dar nu foarte multe, de fapt, e precipitarea dinainte de festival, toate întrebările care vin şi se izbesc de creierul tău, de retină, te fac să ai numai griji şi emoţii, care trec pe parcurs.  Tot pe zi ce trece, simţi cum festivalul îşi tot stinge câte un bec şi te gîndeşti cu altă groază la ultima zi de super festival pe sfîrşite şi te întrebi ce naiba naibii naibilor faci tu până anul viitor, când va avea loc o altă ediţie plină de emoţii şi întrebări. Abia acum, în timp ce scriu toate gîndurile astea, îmi dau seama că e ca la începutul anului şcolar: îl aştepţi pentru că îţi revezi colegii, ‚iubirile’, antipatiile; şi ştii încă de când ai păşit în curte că vei trece şi prin multe neaşteptate şi negândite nenorociri care nu vor face altceva decât să te plictisească sau să te sece de nervi. Eh! Parcă am dreptate. Cam aşa se întâmplă, an de an. Şi ştiu că iar o să mor de dor până la anu’!

Mâine avem întâlnire cu Ruxa, eu nu mi-am facut temele, le-am pasat Laurei, ea e mai perspicace, eu a trebuit să îmi fac nervi la lucru. Dar vin cu pozele promise🙂 foarte important, din start, e că vremea va fi frumoasă. De restul ne putem ocupa liniştiţi .. sau agitaţi. Pe mâine!

puedo escribir!

Tonight I can write the saddest lines.

Write, for example, ‘The night is starry
and the blue stars shiver in the distance.’

The night wind revolves in the sky and sings.

Tonight I can write the saddest lines.
I loved her, and sometimes she loved me too.

Through nights like this one I held her in my arms
I kissed her again and again under the endless sky.

She loved me sometimes, and I loved her too.
How could one not have loved her great still eyes.

Tonight I can write the saddest lines.
To think that I do not have her. To feel that I have lost her.

To hear the immense night, still more immense without her.
And the verse falls to the soul like dew to the pasture.

What does it matter that my love could not keep her.
The night is starry and she is not with me.

This is all. In the distance someone is singing. In the distance.
My soul is not satisfied that it has lost her.

My sight searches for her as though to go to her.
My heart looks for her, and she is not with me.

The same night whitening the same trees.
We, of that time, are no longer the same.

I no longer love her, that’s certain, but how I loved her.
My voice tried to find the wind to touch her hearing.

Another’s. She will be another’s. Like my kisses before.
Her voide. Her bright body. Her inifinite eyes.

I no longer love her, that’s certain, but maybe I love her.
Love is so short, forgetting is so long.

Because through nights like this one I held her in my arms
my sould is not satisfied that it has lost her.

Though this be the last pain that she makes me suffer
and these the last verses that I write for her.

P.N.

Sunt mȃndru că sunt romȃn!

pentru că nicăieri nu e mai bine ca acasă.


 

plâng nourii a ploaie.

suspină nourii a ninsoare,

ploaia printre nouri cade.

 

ploură ploiii a toamne

printre, ninsoare.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.