1#arhipelaguri de dor

nu stiu de ce, probabil n-o voi sti niciodata, dar plang …

dimineata m-ai facut atat de fericita, atat de fericita am stat azi in soare, asteptandu-l sa ma oboseasca si sa ma trimita in pat, la somn … atat de fericita stii doar tu sa ma faci, sa ma pierd, sa zbor, sa nu mai cobor, sa fiu trista fara motiv si sa plang de fericire ca inca ma mai faci fericita … ca inca ma mai las, ca inca mai poti …

azi m-au sunat de la facultate:

“-Alo!

-Alo!

-Domnisoara G?

-Da!

-De la Facultatea de Litere .. v-ati pierdut portofelul, ni l-a adus cineva.

-Oh, va multumesc!

-Va asteptam la Decanat!Buna ziua!”

Vezi ce faci din mine? ma pierd, uit de tot, imi pierd portofelul, pierd poza pe care o tin cu tine in portofel, imi pierd capul, imi las iubirea sa se imprastie peste tot in jurul meu, in loc de porumbei vad pescarusi si in loc de oameni vad ingeri, Ofelia e a lui Hamlet, iar Hamlet va fi doar al Ofeliei, i-am vazut, e adevarat, caciula pe care el a purtat-o si toamna si iarna si acum primavara acoperea buclele ei blonde, se tineau strans unul de altul, pe atunci vremea era capricioasa, isi tineau de cald si radeau, m-am oprit in piata aceea imensa, de pe “bulevard” si mi-am zis: “e adevarat!” iar joi el a stat la balcon si a aplaudat-o, nu stiam de ce ea nu priveste publicul, de ce nu ne priveste .. ea se uita la balcon …

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: