suflet normal.

eojiji67y

e liniştea asta interioară care mă nelinişteşte, agitaţia cotidiană, cu toate că întotdeauna m-a urmărit umbra clipei dinaintea furtunii…iar momentul în sine m-a intrigat…soarele e, uneori, prea plin şi egoist, noi suntem, uneori, prea goi şi ipocriţi. privirea dimineţii lipsită de ceaţă, albastrul venelor impecabil conservate sub transperantul pielii sidefii, ura prin care nimic nu mai arată la fel ca înainte, toate duc, pe un drum lipsit de culoare, în acelaşi spaţiu fără graniţa şi nelinişti prefăcute în rame prăfuite de pulbere nemăcinată în stropi de baltă galben-verzui.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: