a 3-a zi before FITS.

ne-a pus Ruxandra să ţinem jurnal de festival, aşa că încep cu cea de-a 3-a zi before FITS.

Anul ăsta fac 4 ani de FITS,  de ‘relaţie’ strânsă, impulsivă şi sufocantă pe alocuri. De multe ori uit prin ce aventuri m-a purtat Domnul FITS şi din câte încurcături descurcate am tot intrat şi ieşit, aşa că mă uit la noii voluntari care, la urma urmelor, numai ei ştiu ce caută în festival .. sau nu. Mă uit la ei, mai ales la tinerii studenţi cu principii sau fără, cu planuri măreţe de răsturnări de situaţie sau nu şi îmi aduc aminte de mine. Nu neapărat cu melancolie sau cu regret de senil, dar cu mirare şi înţelegere, pentru că au ales, indiferent de cine sau ce i-a  convins să se alăture unei familii atât de numeroase, familia FITS.

în fine. Anul acesta, spre deosebire de ceilalţi ani, ştiu ce mă aşteaptă înainte şi puţin după terminarea fest-ului. Deja mi-s angajată, am alt statut pe scara socială şi mă gândesc cu groază la nopţile pe care le voi petrece la clubul festivalului şi sentimentul că niciodată nu voi mai dansa şi striga în gura mare orice-mi trece prin cap în timp ce afară plouă torenţial şi încă vreo câţiva nebuni stau încinşi în horă în curtea teatrului, uzi până la piele.  Abia când voi fi realizat, din nou, că este adevărat, îmi voi fi dat seama că nu-mi mai rămâne decât să aştept să îmbătrânesc. Poate că şi nervii parcurşi în 8 ore de lucru contribuie substanţial la pesimismul de azi, a 3-a zi before FITS. Clubul festivalului e bestial, chiar dacă plouă, chiar dacă nu. Anul trecut, de exemplu, am băut whiskey cu cola de la ’nea Cristi Enache şi mi-a făcut şi cu ochiul .. la clubul festivalului 😛

La 18 ani de FITS şi alţi încă 4 … sarcina mea va fi de a intra în contact cu oamenii care se îmbulzesc şi se amuză şi se miră sau tresar la orice reacţie provocată de un sunet, un gest, un ‚orice’ ajunge la urechile, văzul, atingerea lor. Voi sta printre ei la momentele artistice de stradă şi îi voi trage de limbă într-un mod simpatic despre cum şi ce le-a plăcut, dacă prinde bine toată agitaţia care îşi face culcuş pe străzi şi pieţe în timpul festivalului de teatru. Şi aşa sper .. să mă aud la Radioooo, vreau să m-aud la Radiooo, s-aud-o ţară-ntreagă cine-s eeeeuuu!! Mda îmi fac ceva griji în legătură cu asta, dar nu foarte multe, de fapt, e precipitarea dinainte de festival, toate întrebările care vin şi se izbesc de creierul tău, de retină, te fac să ai numai griji şi emoţii, care trec pe parcurs.  Tot pe zi ce trece, simţi cum festivalul îşi tot stinge câte un bec şi te gîndeşti cu altă groază la ultima zi de super festival pe sfîrşite şi te întrebi ce naiba naibii naibilor faci tu până anul viitor, când va avea loc o altă ediţie plină de emoţii şi întrebări. Abia acum, în timp ce scriu toate gîndurile astea, îmi dau seama că e ca la începutul anului şcolar: îl aştepţi pentru că îţi revezi colegii, ‚iubirile’, antipatiile; şi ştii încă de când ai păşit în curte că vei trece şi prin multe neaşteptate şi negândite nenorociri care nu vor face altceva decât să te plictisească sau să te sece de nervi. Eh! Parcă am dreptate. Cam aşa se întâmplă, an de an. Şi ştiu că iar o să mor de dor până la anu’!

Mâine avem întâlnire cu Ruxa, eu nu mi-am facut temele, le-am pasat Laurei, ea e mai perspicace, eu a trebuit să îmi fac nervi la lucru. Dar vin cu pozele promise 🙂 foarte important, din start, e că vremea va fi frumoasă. De restul ne putem ocupa liniştiţi .. sau agitaţi. Pe mâine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: