Archive for the ‘dintr-astea vechi ..’ Category

cometă

nu te doare nimic, îţi spun; nu te doare pentru că nu ai nici inimă, nici piept, nici suflet, iar celelalte când dor, nu simţi pentru că eşti prea insensibil, iar de vreme ce eşti doar în mine am dreptul să spun ce vreau, să te glazurez prin nisip după ce te-am scos din suc de morcovi şi să te las la soare să ţi se usuce glodul pe faţă, oricum nu simţi când crapă şi şanţurile se adâncesc în piele, îmi poţi vorbi din ochi, promit să nu-nţeleg.

de parca am ştiut când am zis “da”!

ştii să cânţi la toate instrumentele, la toate prost şi lălăi aşa toată ziua, iar noaptea te mai opreşte berea rece din geam şi-atunci aţipesc şi eu … înainte să înceapă glasul tău să-mi legene timpanele a somn de moarte.

ţi-am dat timp, mi-ai supt viaţă, câtă vreme eu regurgitam secunde; iar pătratul ăsta aproape rotund dintr-un gri aproape brun e numai ce-a mai rămas din mine; tu eşti, în schimb, un cer perfect cu stele … ziua.

[pentru azi]

uneori, când mă gândesc la tine, îmi tremură buza de jos, vai şi ce mai tremură micuţa! iar uneori  aştept să apari, din senin, în faşa mea.atât. aştept, iar tu n-apari, trece ziua şi aştept să vii măcar noaptea.atât.

[pentru ieri]

anti.

scorţişoară-n păr ţi-aş prinde,

cu trupul tău de vreascuri

tot

să mi te-nchini.

azi e-aici şi mâine-i mâine;

aşteaptă-mă, căci am să vin

tămâie.

Still your hands
And still your heart
For still your face
Comes shining through
Still your mind
Still your soul
For still
The fare of love is true
And I am breathless without you

42.

Beau un vin … singură … mi-am îmbrăcat cămaşa în dungi armonios nuanţate, ascult Coldplay, nu am dat atenţie, dar îmi place, vorbeşte despre moarte, despre cât de scurt este timpul … de fapt, despre morţi, mulţi morţi inexistenţi, dar care, la un moment dat sau altul, şi-au dat duhul.

Am terminat vinul, am turnat altul.

E prima iarnă în care nu vreau să ningă, dacă tot trăim în timpuri diversificate, atunci vreau să mă trezesc în primăvară, fără preludiu … vreau o primăvară fără preludiu, dar o vreau acum, că mâine s-ar putea să mi se facă dor de o toamnă romantică, iar mie când mi se face dor … .

Beau un vin şi aştept să mă suni.

le chapitre ou le volume entière?

oricât ar fi de greu de crezut … Disco Pigs nu se compară cu Tideland, sub nicio formă, asta pentru că unul e Irish ja şi celălalt e American “dreamish” [way of being], în schimb, chiar mi-a plăcut Gigantic şi m-a cam intrigat (500) Days of Summer , în timp ce lectura mea încă staţionează la Teoria norilor şi toate calculele matematice cărora nu le agăţ substratul … filolog din născare, cu toate testele de 2,50 semnate … de mine: în fond, pentru ce să-mi necăjesc părinţii?

… păi, nu prea … acum mă pregătesc cum se cade pentru noua numărătoare, ce-i drept nu-s boboc … pardon, nu MAI sunt, cel puţin nu în stagiu universitar, atunci când te găsesti ca fiind singurul pom din livadă, nu mai numeri păsările de noapte, oboseşti uşor şi visezi exotic o salcie plângă[nemuri]toare; eh .. ce ţi-e şi cu arbuştii, niciodată nu-i percepi destul de mulţumiţi.

melcul a călcat strâmb, trebuie să-l duc la ciubotar, [cu]cuiele din şlap nu-s sănătoase.

iar celor care citesc ce scriu … când scriu mai rar … asta e pentru voi .. [între paranteze]

culorile vantului.

  cachou, fauve, magenta, ocru roşu sau galben,

în toate se transformă …

vântul are culoarea ultimului răsărit de vară, cel

în care îţi spui că toamna care începe va fi cea mai fermecătoare toamnă

trăită vreodată, că sfârşitul nu e decât premisa următorului capitol …

vântul ia forme şi feţe … vântul nu se trezeşte la fel

în fiecare zi, deci nu arată la fel în fiecare zi ..

… azi am văzut galben ca de pui …

culoare

stupid.

aqY9Vp388621-02

uite-mă, making stupid plans for the coming stupid days; de parcă nu aş fi înconjurată de mulţimea asta de oameni, acum îmi  mai epuizez privirea şi cu un post; cât de trist trebuie să fie să nu ai cu cine vorbi, să nu poţi destăinui nimănui secreul care te roade şi nu-ţi lasă secunda de oftat. Ciudat şi cu blogurile astea, că te citeşte vizitatorul care nu te cunoaşte şi-ţi pune eticheta, când tu, de fapt, ai o fire atât de complexă şi creativă de Rabelais [sau Monet?!] pe care însă o ascunzi bine, ca să nu te scoată din triunghiul emblematic.

vorbe, mesiu, vorbe!

nu am nimic important de comunicat, sper doar să nu mor precum “Michelle” Jackson fără testament, aşa subit [dar plănuit]; aş vrea să mă decid şi indecid de mai multe ori înainte de a şti cui las toate cutiile cu amintiri [şi hell knows, sunt multe], pietrele preluate de prin colţurile de lume pe unde am poposit pe timp frumos cu soare zâmbitor şi florile uscate, dar mai ales cărţile; şi în ciuda faptului că am max. 5 persoane care mă iubesc [ce mai e şi iubirea?] şi care ar putea avea grijă de “moştenire”, ştiu k într-un final my remains vor sfârşi prăfuite într-un pod sau beci, prin lăzi de lemn de coajă de ou; nu, ele trebuie “îngrijite”, îmbălsămate, hidratate cu un praf fin aproape invizibil de mici atenţii; după cum spune quizz-ul: u don’t wanna end up all alone!

sărutaţi curcubee şi mancaţi fluturi, înfloriţi ochii înceţoşaţi dimineaţa, luaţi rouă în căuşul palmei  să vă îmbălsămaţi memoria şi, cel mai important: nu uitaţi să deschideţi geamul când “moşul” nu s-a risipit încă de pe gene.

o săptămână colorată vă doresc!